luni, 28 februarie 2011

Prima data e intotdeauna dureros. Dar frumos.....



la ski de tura :)
De ce va ganditi la prostii?
Aveti niste poze mai jos ( 9 din ele sunt facute de Dragos).

Si povestea:

Vineri, pre-ziua plecarii, este ora 10 noaptea si eu inca nu sunt sigura ca mi-am luat tot ce imi trebuia, in bagaje. Si in 6 ore trebuie sa ma trezesc....
Ca niciodata inaintea unei plecari, reusesc sa adorm pe la 1 noaptea, si la 5 ma trezeste telefonul. Tresar si nu-mi vine sa cred: inregistrez o premiera in palmaresul personal. NU M-AM TREZIT LA TIMP, mai grav, nu sunt la intalnire (la 4.50) la timp... Dnul Dinu m-a sunat la 5 si in 15 minute eram la catedrala, fara ceai in termos, in masina cu doi oameni foarte suparati (si pe buna dreptate) ca nu eram unde trebuia cand trebuia... in fine, pornim spre Calea Turzii, il luam si pe Sergiu si plecam la drum cu o jumtate de ora, din cauza ca nu mi-a sunat mie telefonul. Mai tarziu mi-am si data seama ce s-a intamplat: l-am pus eu sa sune la 4 dimineata, numai ca am uitat sa bifez sa sune si sambata dimineata (stupid!!!).

Noah, ajungem la Sibiu in jur de ora 8 (parca), e intalnim si cu cealalta masina (cu Dragos, Claudiu, Catalin si Stefan) si plecam impreuna spre Paltinis. Lasam masinile dupa pod, ne echipam si incepem. Mersul pe drum, pe skiuri... Mie mi se pare si usor si greu, nu sunt in stare sa imi tin echilibrul pe skiuri nici macar pe drum drept, ce sa mai zicem de urcat sau coborat. Si, ca de obicei, dupa vreo 2 ore mi se face si rau, din lipsa de zahar in sange. Dar atmosfera e super, numai zapada peste tot...


Evident ca raman si ultima..... Dnul Dinu mai sta in urma sa imi mai dea cateva sfaturi, sa ma mai certe un pic, parinteste.... Dupa vreo 3 ore de cand am inceput sa taraim la skiuri, parasim si padurea si iesim pe curba de nivel care ne scoate in 10 minute si 3 cazaturi pentru mine, in poiana Gaujoara (mai e o varianta, o poteca, de unde am lasat masinile, prin paduri, direct in poiana, dar fiindca erau incepatori in grup - a se citi eu -  care nu stiau mare lucru despre a merge cu bagaj mare cu skiuri, s-a ales varianta pe drumul forestier).

Cu ocazia asta am invatat si mersul prin alunecare (plus cazut cu rucsacul mare, sau mai degraba esuat pe o parte) si am dat si pieile de foca cu ceara (ca s-a lipit zapada pe ele, ca eu nu meream alunecat, dar pasit).

Urmeaza o coborare pe o panta superlina, pe care eu am mai cazut de 2 ori :D. Si pi urma, iar urcat.....


eu invatand de la maestru :) 
Si pe urma pauza sub pietroiul mare pe care il vedeti in fata, in stanga.... Ceai, sandwichm ciocolata, eu tot caut soarele timid, care se mai arata dupa norii fugariti de vant...

Si iar la drum. Ieeeeeiii, a iesit soarele. Si iar iau o tranta, de data asta, impreuna cu Dragos :D
ce bine e jos......

Si tot merem, si merem... Incepem sa admiram si peisajul din jurul nostru, si sa ne cautam loc pentru "tabara de baza"





Pe aici ne-am pus corturile.....

Si incepe sa se duca si soarele la culcare.....


Dupa ce am pus corturile, ne-am instalat casutele, lumea a plecat spre refugiul Cinaia, in jur de ora 6. Eu am ramas sa fac poze, sa nu incetinesc lumea si bine am facut. Stefan si Catalin s-au oprit sa coboare si sa urce niste pante, s-au intors cand s-a facut bezna, si am incercat sa punem de un ceai, numai ca mirosea ca si cum a luat foc cortul. Uitandu-ma eu in oala, am vazut o chestie neagra, fierband vesela, in apa: era hartia de reclama, din oala noua, a lui Claudiu. De astea putea... pana sa se faca a doua tura de apa, dupa aproape 2 ore de cand au plecat, s-a intors si restul gastii, cu apa de la refugiu. Ne-am pus pe facut supe si ceaiuri, am incercat sa imi fac un pat mai izolant (pentru ca eu aveam numai un izolir cu un singur strat, de imprumut - multumesc Alex! - si urma sa cam fac frigul). Dar pana la urma am renuntat la ideea de a dormi pe rucsacii goi, si m-am baricadat in sacul meu gros plus sacul de puf pe care mi l-a adus dnul Dinu. Ah, ce bine e...

Desi eram rupta de somn si ma dureau toti muschii, nu am reusit sa dorm decat vreo jumatate de noapte, in cealalta jumatate l-am ascultat pe Sergiu cum sforaie.

Dimineata, m-a trezit vocea lui dnul Dinu care ne anunta ca soarele o sa rasara in cateva minute, de dupa Fagaras.... am mai stat in sac, am mai dormit oleaca... pana la urma m-am indurat sa ies si eu la ninsoarea din cort, si la soarele de afara... O zi fantastica, nici un nor pe cer, norii se mutasera in vaile din fata noastra.. Va las sa admirati pozele..


"base camp"


















Si fiindca tot am vorbit prea mult, lumea a plecat spre vf. Cindrel, eu am ramas acasa, in curte, mi-am strans bagajul, am facut bai de soare admirand Fagarasul (imaginea de mai sus o aveam in permanenta in fata, cand deschideam ochii) si am citit.

Pe la 1 am luat rucsacul in spate, skiurile in picioare si poteca din zapada sub skiuri, pe drum inapoi spre Paltinis, inaintea celorlalti, ca sa nu ii tin prea tare in loc. Am fost ajunsa din urma in zona Poienii Gaujoara.... am reusit sa nu mai cad decat de 2 ori, pe tot drumul spre masina... Drum care, pe drumul forestier topit de ATV-urile si masinile cocalarilor, inghetat deja de seara care era pe vine, a fost ingrozitor pentru picioarele si psihicul meu.

Si pe urma drumul inapoi acasa, cu o mica pauza in Miercurea Sibiului, la un restaurant la care era o nunta nu o muzica ingrozitoare.....

Un weekend superb, terminat cu o durere de muschi cum nu am mai avut niciodata, dar cu niste amintiri superbe si cu promisiunea ca nu o sa ma mai trag pe cur de la nici o iesire, oricat de greu si dificil mi s-ar parea. Pentru ca pot face orice imi pun in gand...

Multumesc mult lui dnul Dinu pentru sac, sfaturi si toata rabdarea pe care a avut-o cu mine.

Fiti buni si fiti nebuni...




duminică, 20 februarie 2011

Saptamana trecuta in Parcul Mare (13 feb 2011)

Doar cateva poze
Enjoy








Simulare la pas a semi-maratonului Apuseni

Profitand de vremea "minunata" care se anunta in Cluj in weekendul asta, dnul Dinu a propus o iesire de o zi, sa facem poze si sa parcurgem traseul de semi-maraton pentru Maratonul Apuseni de la vara. Si s-au gasit si cativa nebuni care sa ii insoteasca, carora li s-a urat de caldura de acasa si statul degeaba in weekend. Am fost in total 12 persoane...
Povestea de azi: nu am reusit sa dorm prea mult azi-noapte, aveam emotii ca atunci cand urma sa plec in strainatate. Nu stiu de ce, poate fiindca nu eram obisnuita cu noua pozitie in camera, a patului. Asadar, pe la 5.45 fac ochi a patra oara in noaptea care a trecut. Ma imbrac, manac ceva si plec spre centru. Afara e o vreme ingrozitoare; ploua sau lapoviteaza, nu as putea spune, cert e ca nu e prea incurajator sa ramai in Cluj. Ne intalnim cu totii la OMV pe Calea Floresti si plecam.
La Baisoara ne miram de toata tigania care a rasarit peste noapte, de la deschiderea partiei de la Buscat. Nu ne place. Dar ne place ca e zapada si ninge frumos, si nu e frig. Asa ca ne echipam si plecam.
Nu am sa intru in detaliile tehnice ale traseului, dar oricum ii foarte fain. Numai bun de alergatori pe munte... Si cu peisaje super faine, la vara, cand nu o sa mai fie ceata si ninsoare :).
Concluzia: super traseu, ma bucur ca am plecat din Cluj si am umblat timp de 8 ore. Ma bucur ca m-am mutat in Cluj si ca sunt in CAR: ca am cu cine sa umblu pe munti in fiecare weekend.
Fiti buni si fiti nebuni!
Mai jos niste poze facute de Ovi.