joi, 8 octombrie 2009

Prima data in Fagaras, 25 – 27 Septembrie – tura de marcat

Scopul acestei iesiri a fost sa terminam de marcat trasele CR de la Barcaciu pana in creasta, PA de la Lacul Avrig la Barcaciu si sa refacem marcajul BR de unde iese CR in creasta, pana la lacul Avrig.
Echipa: din Cluj - Flaviu, Laurentiu, Deea, Alexandru, Laura;
din alte parti ale tarii - Cristi, Hutu si Viorel

Vineri seara, ora 23 – Incepe aventura

Planul initial a fost sa plecam la 8 seara din Cluj, in masina cu …………, dar la ora 10 dimineata am aflat ca si-a busit-o, asa ca am aplicat planul B: mers cu 3 trenuri, de la 11 jumate noaptea, ca sa ajungem pe dimineata in Avrig. Legaturile aratau ceva de genul:
Cluj Napoca (23:31) – Copsa Mica (02:17); stat in Copsa Mica 23 de minute
Copsa Mica (02:40) – Sibiu (03:25); stat in Sibiu 1 ora si 40 de minute
Sibiu (05:05) – Avrig (05:50)

Asa ca, de la 10:50 ne-am postat in gara, cu ochii pe toata lumea pe care avea rucsaci, pentru ca nu cunosteam pe nimeni din grup. Dupa un sfert de ora apare un tip brunet care isi lasa rucsacul la 10 pasi de noi (Alex si eu); scot telefonul si incep sa sun sa vad daca e Flaviu. Si era. Am facut cunostinta, si am inceput sa discutam despre planurile de weekend, in asteptarea Deei si ai lui Laurentiu, care au aparut si ei in alte 5 minute.

La ora 11:30 plecam din Cluj cu acceleratul de Bucuresti, avem locuri intr-un compartiment cu un olandez (la vreo 23 de ani) care haladuia prin Europa de vreo 2 luni, cu rucsacul si chitara. Bunicul lui ii lasase ceva bani mostenire, destui cat sa ii ajunga pentru un an fara sa munceasca si sa umble pe unde vrea el, fara a exagera totusi cu cheltuielile. Si ma gandeam: de ce nu am si eu un bunic din asta? J A stat in Cluj vreo 5 zile, urma sa se duca in Bucuresti si de acolo, cu trenul, la Istambul. Aveam de mers cu trenul asta vreo 3 ore (pana la Copsa Mica) si pentru ca era exact ora la care eu ma culcam (12 noaptea) am adormit in ritmuri de jazz cantate de Kaj (the dutch guy). La 02.15 ne dam jos in Copsa Mica

Vineri noaptea, ora 3 – Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul

Stam in Copsa Mica, in gara, mancam bomboane agricole si bem apa minerala ( si eu ma gandesc ca nici acum CFR romanesc nu se dezice).
Ce s-a intamplat: coboram noi veseli in Copsa Mica, la timp, vedem o sageata albastra dormind pe sina de alaturi si incepem sa oftam: speram sa avem un personal din ala rapciugos, mirositor dar cu banchete, sa putem dormi si noi pana la Sibiu; dar nu, trbeuia sa fie tramvaiul asta. In fine, ne ducem in gara, ne lasam bagajele si ne punem pe asteptat ora de plecare. Ma duc cu Alex pana in sala de asteptare sa ma uit pe tabela, sa vedem daca intr-adevar sageata de la linia 2 e trenul. Ma uit si ma uit, si nu vad trenul nostru. De la 12 noaptea pana la 4 dimineata nu mai era nici un tren care sa plece. WTF?
Ies din sala de asteptare, ma invart pe peron gandindu-ma ca o mai fi vreo tabela, dar nimic. Ma intorc la prima tabela (apropos, am uitat sa zic ca mirosea ingrozitor pe acolo si erau niste oameni obositi care dormeau pe unde apucau – ca in Romania J), si vad doua foi printate, cu font de 12, zicand ca de la data de…. se introducea un tren de rangul IV (whatever that means) care pleaca la 02:40. Bingo! Asta era trenul nostru. Macar exista. Ma duc eu la ceilalti si le povestesc. Incepem sa ne amintim de trenurile alea care aveau vagoane de clasa a 3 a, cu banchete de lemn.

Se face 02:40, sageata noastra nu dadea nici un semn ca ar vrea sa prinda viata. Incepem sa facem glume despre trenul asta de rangul 4, cand difuzoarele se trezesc si incep sa paraie o melodie care devenea mai falsa cu fiecare nota. Zice tanti: “Trenul accelerat 1631 de la Constanta pentru Oradea are intarziere 80 de minute”. Noi incepem sa radem, dupa ce ca trenul asta face vreo 16 ore, in mod normal, acum mai are si intarziere. Saracii oameni…. Numai ca rasul asta nu prea a fost de bine, ca ne dam noi seama, si pe urma ne confirma si un nene, ca trenul nostru nu o sa plece pana nu vine asta de Oradea. Incepem sa ne miram, cum sa stam 80 de minute in plus, numai ca sa mergem 40 de minute cu trenul…Si asa s-au dus pe apa sambetei planurile noastre de a vizita centrul Sibiului noaptea. Deja incepem sa calculam sa vedem daca mai prindem personalul de Avrig. In asteptarea trenului de la mare, mai bagam niste banana si incepem sa discutam despre literature SF. Ne-am gasit 3 oameni pasionati de asta (Flaviu, Deea si eu) si ne-am pus pe comparat si recomandat carti. Incet incet se tarasc cele 80 de minute, mai trageam cate un ochi spre sageata moarta, o ureche catre difuzoare, pana la urma apare si acceleratul (cu inca 5 minute intarziere). Ne suim in sageata si plecam tocmai la timp, pentru ca daca mai intarziam 10 minute, nu mai prindeam legatura.

04:55 Sibiu – fuga jos din tren, prin pasaj, iesim in gara si ne uitam pe tabela sa vedem la ce linie e personalul. Bineinteles tot o sageata. Alergam iar prin pasaj si ne suim in tren. Deja somnul e mai puternic ca noi, asa ca pana la Avrig motaim.
5:55 – am reusit, suntem in Avrig! Cam frig in sala de asteptare, pentru oamenii care incearca sa doarma pe banci. Flaviu tot face ture pe afara sa vada daca a aparut nenea cu masina care trebuie sa ne ia. Care vine, la
6:15. De aici mai putin de scris pentru ca am intrat pe pilot automat.

La 7.50 am intrat pe traseu, de la Poiana Neamtului, cand a inceput sa se si lumineze. Si incetul cu incetul urcam pana la Barcaciu. Atat de obosita eram , ca daca nu era Flaviu in fata mea care sa impuna un ritm bun sa urc si eu nu stiu cum as fi ajuns.

Sambata, 10:00 am ajuns la Barcaciu, Cristi cu Utu si Viorel erau la micul dejun, afara, in fata cabanei. Am mancat si noi si la 10, dupa ce ne-am pregatit materialele si rucsacii am plecat pe traseu. Am mai facut si pauze la afinis, si am ajuns la in platou unde am inceput sa aranjam momai si sa facem marcaje.
Pe la 15:00 ne-am oprit sub varful Scara si am pus de pranz apoi am continuat cu vopseaua alba pana la iesirea in creasta. De aici ne-am impartit in doua echipe: Flaviu, Cristi, Utu si Viorel (care au ramas sa inceapa marcajul pe bucata de creasta pana la Avrig) si Deea, Laurentiu, Alex si eu (am mers pana la lacul Avrig si ne-am apucat de bucata de traseu pe PA care nu fusese refacuta).


La ora 19:30 eram cu totii, pe PA la intrarea in padure, mai aveam 40 de minute pana la Barcaciu. 40 de minute care, din cauza mea s-au transformat in 60 de minute (energia mea se consumase toata si pana si pilotul automat risca sa moara). Noroc cu Cristi si Utu care au ramas la spate si au inceput sa cante in padurea intunecoasa.
Ajunsi la cabana, m-am mirat ce de lume aparuse in timpul zilei (un grup mare de carpatisti si niste oameni care stateau la corturi). Am mancat o ciorba super buna cu aripi de pui si ne-am bagat toti la somn.

Duminica, ora 8 – azi e zi scurta de umblat pe munti, trebuie sa ajungem la timp la Avig sa prindem trenul. Iar mergem cu 3 trenuri. Desi aseara am stabilit ca ne vom trezi de la 7, sa plecam 8, dar somnul pe care nu l-am bagat in seama de mult timp, s-a razbunat si nu ne-a lasat sa ne trezim asa de devreme. Asa ca la ora 10, dupa ce toata lumea a mancat si si-a pregatit bagajele, am luat-o iar la deal. Am ramas impartiti in aceleasi echipe de ieri, si ne-am propus sa terminam CR si BR de pe creasta. Rendez-vous point este inapoi la Barcaciu la ora 3. Echipa lui Flaviu au luat-o la fuga in sus, pentru ca trebuiau sa ajunga pe creasta. Noi (echipa lui Laurentiu) ne-am desteptat si am lucrat la doua pensule si cutii cu vopsea, asa fel incat la 14:30 am terminat si am plecat inapoi spre Barcaciu.


Pe la 15:30 am reusit sa ne adunam toti la cabana, Cristi a ramas sa se intalneasca cu Horatiu si Ioana si restul am luat-o la goana la vale, in 45 de minute reusind sa ajungem cu gleznele ferfenita la Poiana Neamtului.

De aici déjà lucrurile au intrat in normal, am vorbit mult, am facut multe glume, am mancat Junk food in gara la Sibiu, am vazut cum rasare luna dupa o fabrica la Copsa Mica si am ajuns la 12 noaptea in Cluj. Toata lumea s-a dus la culcare.
Concluzii:
Pentru mine a fost super fain, am cunoscut niste oameni extraordinari si in sfarsit, am avut ocazia sa fac ceva care sa conteze.
Vremea nu a fost extraordinara, nu am apucat sa vedem mare lucru din creasta, dar a fost un bun inceput pentru excursiile viitoare in Fagaras.

Abia astept weekend-ul viitor: mtii Tibles.




miercuri, 24 iunie 2009

Prima data...

Este intotdeauna dureros, se zice.

Prima data cand, am mers pe munte, sigur a fost dureros, mai ales dupa prima zi de purtat un rucsac mai mare decat mine (sau cel putin asa mi se parea) in spate. Dar minunile pe care le vedeam in jurul meu si minunea care era muntele, m-a facut sa uit de toate neplacerile.

Acum, dupa 9 ani de la acel "Prima data" imi dau seama ca lipsesc multe detalii din memorie, asa ca m-am hotarat sa fac blogul asta pe care sa scriu macar despre turele pe care o sa le fac de azi incolo (si de acum cateva luni incolo).