Copilasi, in ultimele 24 de ore, de cand am ajuns in Olanda, ma intreb in continuu de ce nu gandesc inainte sa fac ceva. Ce caut eu aici, singura cuc? Cum o sa ma descurc? Ce fac eu intr-o tara care nu are munti? Cine o sa aiba grija de mine? etc. In cateva cuvinte, incerc sa nu ma panichez. Pe urma imi aduc aminte ca schimbarile sunt bune, ca daca nu incerci, nu castigi si trebuie pur si simplu sa o iau usurel.
Mi-e dor de voi, de toti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu